REVIZUIREA CONSTITUŢIEI IN STATELE MEMBRE UE

REVIZUIREA CONSTITUŢIEI IN STATELE MEMBRE UE

I. Introducere


Din punct de vedere formal doctrina a împărţit constituţiile în scrise şi cutumiare. Dacă in constituţiile scrise revizuirea (şi automat procedura ei) este prevăzută în înseşi cuprinsul lor, la constituţiile cutumiare nu se poate vorbi de o astfel de instituţie. Constituţia britanică a fost definită ca fiind: „Mănunchi de reguli, convenţii şi proceduri (practici) care descriu, reglementează sau limitează organizarea, puterile si acţiunile guvernului precum si relaţiile dintre cetăţeni (persoane) şi autorităţile publice.” Din punct de vedere formal „o constituţie este un document scris care conţine reguli şi principii juridice care pretind întâietate asupra altor reguli şi principii.” Joseph Raz a definit constituţia ca fiind o entitate care posedă următoarele caracteristici :

1. este esenţială/(constitutivă a) unui sistem legal

2. este stabilă cel puţin în aspiraţie

3. este scrisă

4. este o lege superioară

5. este o lege prejudiciabilă, trebuie interpretată de o anumită instanţă care va constata concordanţa = validitatea altor acte (engl. Justiciable law).

6. este mai puternică/fortificată, în sensul că e mai dificil de modificat decât alte legi

7. exprimă o ideologie comună.

Dacă al cincilea punct (prezentând o strânsă legătură cu precedentul) care pretinde ca o lege ordinară să fie declarată invalidă sau inaplicabilă, poate fi pus sub semnul întrebării existând constituţii (de exemplu în Elveţia, Finlanda, Suedia, Olanda) unde nu există o instanţă care să determine constituţionalitatea, pe noi nu ne interesează , aplecându-ne mai ales asupra punctelor 2 (stabilitatea în aspiraţie a constituţiei) de unde rezultă punctul 6, (dificultatea modificării).

Limitele revizuirii unei Constituţii sunt:

1. exprese – prevăzute în textul Constituţiei

2. tacite – trebuie deduse pe calea interpretării textului

3. heteronome – impuse de dreptul internaţional, dacă se admite ideea superiorităţii acestuia

4. autonome – impuse de dreptul intern.

Constituţiile pot fi rigide – se prevede prin înseşi normele lor o procedură (complicată şi de durată) a modificării sau flexibile (suple) – sunt modificate de legiuitorul ordinar, cu aceiaşi procedură prin care sunt modificate legile obişnuite (constituţiile cutumiare).

Ordinea alegerii ţărilor pentru prezentare este în primul rând cronologică (din punctul de vedere al fondării/aderării la/ CEE/UE) si în al doilea rând alfabetică.



II. Statele fondatoare



1. Belgia . Revizuirea constituţiei este prevăzută în art. 195-198. Puterea legislativa federală are dreptul de a declara că sunt motive de revizuire a unor prevederi constituţionale precizând care sunt acestea. Urmare a acestei declaraţii Camerele sunt dizolvate de drept. Vor fi convocate două noi camere conform art. 46 (alegeri in 40 de zile si reunirea camerelor în termen de 2 luni de la dizolvare). Cele două (noi) camere vor hotărî împreună cu Regele asupra punctelor supuse revizuirii. Camerele vor putea delibera doar dacă două treimi ai membrilor din fiecare cameră sunt prezenţi şi nicio revizuire nu va putea fi adoptată fără a întruni cel puţin două treimi din sufragii. Nicio revizuire nu poate fi iniţiată sau continuată pe timp de război sau când membrii Camerelor se află în imposibilitatea de a se reuni liber pe teritoriul ţării. In timpul unei regenţe nu poate fi adusă nicio schimbare cu privire la puterile constituţionale ale Regelui precum şi articolelor 85-88 (dispoziţii cu privire la ereditatea familiei regale, cu privirea la căsătoria descendenţilor regali fără acordul Regelui etc.) 91-95 (imposibilitatea Regelui de a conduce, minoritatea Regelui, etc), 106 (contrasemnarea unui act regal de către un ministru) şi 197 (în art. 197 se prevede că art. 197 nu poate fi schimbat pe durata regenţei). De comun acord cu regele Camerele Constituante pot modifica numerotarea articolelor şi a subdiviziunilor articolelor Constituţiei ca şi aranjarea acestora din urmă în in titluri, capitole si secţiuni, pot modifica terminologia dispoziţiilor nesupuse revizuirii pentru a le armoniza cu terminologia noilor dispoziţii şi pentru a asigura concordanţa versiunilor în limbile franceză, olandeză şi germană ale Constituţiei. În acest caz Camerele pot nu pot dezbate decât dacă cel puţin două treimi din membrii fiecărei camere sunt prezente, modificările vor fi adoptate doar dacă întrunesc două treimi din sufragiile exprimate. Textul constituţional belgian prevede ca Parlamentul (Camerele) să fie informat încă de la începerea negocierilor privind orice modificare a unui tratat constitutiv al Uniunii Europene sau privind tratate şi acte care le modifică sau le completează, fiind informat asupra textului actului ce urmează a fi semnat. Deosebim limite exprese de revizuire a constituţiei, cu privire la regenţă. Constituţia belgiană este una rigidă, procedura fiind de durată.



2. Franţa . Revizuirea este prevăzută în titlul XVI (despre revizuire), art. 89. Iniţiativa revizuirii aparţine Preşedintelui Republicii la propunerea Primului Ministru, cât şi membrilor Parlamentului. Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie sa fie examinat(ă) în condiţiile art. 42 (dezbaterea va avea loc la cel puţin 6 săptămâni de la depunerea legii) şi trebuie votată de cele două Camere în termeni identici. Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum. Proiectul de revizuire poate fi supus votului Parlamentului convocat în congres, dacă Preşedintele decide astfel, şi nu mai este supus referendumului în cazul în care întruneşte o majoritate de trei cincimi. Două limite exprese şi autonome ale revizuirii sunt cuprins în alineatele 4 şi 5 ale art. 89: a) Nicio procedură de revizuire nu poate fi iniţiată sau continuată atâta timp cât aduce atingere integrităţii teritoriale: b) Forma republicană de guvernare nu poate face obiectul vreunei revizuiri.

Conform art. 54 în cazul în care Consiliul Constituţional, sesizat de Preşedinte, Primul ministru, preşedintele uneia din Camerele Parlamentului, sau de 60 de deputaţi sau senatori, declară că un angajament internaţional prevede o clauză contrară Constituţiei, autorizarea de ratificare sau aprobare a unui atare angajament nu poate fi acordată decât după revizuirea Constituţiei. În consecinţă, dacă nu este nu este pusă în acord Constituţia cu tratatul sau angajamentul internaţional, acesta nu va fi ratificat. Prevederile cu privire la Uniunea Europeană, deşi abundente , nu au legătură cu revizuirea.

3. Germania . Revizuirea legii fundamentale germane este prevăzută în articolul 79 în care se precizează că aceasta nu poate fi schimbată decât printr-o lege care o modifică sau îi completează expres textul. În ceea ce priveşte acordurile de pace, pregătirea unui acord de pace sau abolirea unui regim de ocupaţie sau care sunt destinate să servească la apărarea Republicii Federale este suficient a se preciza, cu menţiunea că prevederile Legii fundamentale nu constituie un obstacol pentru încheierea şi aplicarea tratatelor, că au ca efect completarea textului Legii fundamentale, limitându-se la această precizare. O lege de modificare a Constituţiei trebuie aprobată de două treimi din membrii Bundestag-ului şi votul a două treimi din membrii Bundesrat-ului (senatul). Limitele exprese ale revizuirii Constituţiei sunt prevăzute in alineatul 3, este interzisă orice modificare care ar aduce atingere organizării Federaţiei în landuri sau principiului participării landurilor la procesul legislativ ori care aduc atingere principiilor enunţate în art. 1 (demnitatea fiinţei umane, caracterul obligatoriu al drepturilor fundamentale pentru puterile publice) şi 20 ( RFG este un stat democratic şi social, autoritatea emana de la popor, se exercită prin vot, puterea legislativă se supune ordinii constituţionale, toţi germanii au dreptul de a rezista oricărei persoane care ar dori abolirea ordinii constituţionale, Statul, asumându-şi responsabilitatea faţă de generaţiile viitoare, apară fundamentele naturale ale vieţii şi animalele ) ale Legii Fundamentale.

În art. 23 din Constituţia germană, cu privire la Uniunea Europeană, întâlnim o referire la art. 79, cel care vizează revizuirea. Pentru edificarea unei Europe unite, se spune în art. 23, RFG participă la dezvoltarea Uniunii Europene care este ataşată principiilor federative, sociale, ale statului de drept şi ale democraţiei ca şi principiului subsidiarităţii şi care garantează protecţia drepturilor fundamentale în mod esenţial comparabilă celei din prezenta Lege fundamentală. În acest scop Federaţia poate transfera drepturile de suveranitate printr-o lege aprobată de Senat. Articolul 79, al. 2 şi 3 este aplicabil instituţiei Uniunii europene ca şi modificărilor tratatelor fundamentale şi altor regulamente asemănătoare (comparabile) care modifică sau completează conţinutul Legii fundamentale sau care fac posibile asemenea modificări sau completări.

Constituţia germană conţine limite exprese şi este heteronomă, cu condiţia respectării alineatelor 2 şi 3, art. 79. După semnarea tratatului de la Maastricht, dată fiind ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate au existat dificultăţi în ratificarea lui.

4. Italia . Constituţia italiana prevede in art. 138 şi 139 revizuirea şi limitele acesteia. Legile care revizuiesc constituţia şi alte legi constituţionale vor fi adoptate de fiecare cameră după două dezbateri succesive la intervale de timp nu mai mici de trei luni. În cadrul la votului secund Legile de modificare trebuie aprobate cu majoritate absolută de membrii fiecărei camere. Aceste legi vor fi supuse unui referendum popular dacă o cerere în acest sens este făcută de o cincime din membrii unei Camere sau cinci sute de mii de cetăţeni cu drept de vot ori cinci Consilii Regionale. Legea supusă referendumului nu va fi promulgată dacă nu va fi aprobată de jumătate din voturile valide. Totuşi, nu se organizează referendum dacă la al doilea vot legea a fost aprobată cu o majoritate de două treimi din membrii fiecărei Camere. Nu poate forma obiectul unei revizuiri forma republicană de guvernare (art. 139). Reglementările care fac referire la instituţiile Europene nu au legătură cu revizuirea. Constituţia italiană este una rigidă, prevede o limită expresă a revizuire (forma de guvernare).

5. Luxemburg . Revizuirea este prevăzută în articolul 114 al Constituţiei . Orice revizuire a Constituţiei trebuie sa fie adoptată în aceiaşi termeni de Camera Deputaţilor (Parlamentul luxemburghez) prin două voturi succesive, separate de un interval de cel puţin trei luni. Nicio revizuire nu va fi adoptată dacă nu întruneşte două treimi din sufragiile membrilor Camerei, voturile prin reprezentare nu sunt admise. Textul adoptat la prima lectură de către Cameră este supus unui referendum care va înlocui al doilea vot al Camerei dacă în interval de două luni de la primul vot o cerere în acest sens va fi făcută fie de o pătrime din membrii Camerei fie de 25.000 de votanţi înscrişi pe listele electorale pentru alegerile legislative. Revizuirea nu este adoptată decât dacă întruneşte majoritatea voturilor valabil exprimate. Legea reglementează modalităţile de organizare a referendumului. În articolul 115 se prevede că pe perioada regenţei Constituţia nu poate fi modificată în ceea ce priveşte prerogativele constituţionale ale Marelui Duce, statutul său precum şi ordinea la succesiune. În vechea reglementare nu se făcea referire la referendum. Limitele exprese ale revizuirii sunt cele cu privire la perioada regenţei. Limitele heteronome sunt cuprinse in art. 49 bis, unde se prevede că exerciţiul rezervat prin Constituţie puterilor legislativă, executivă şi judiciară poate reveni prin tratate instituţiilor de drept internaţional (revizuirea din 1956). Nu există în textul constituţional referiri la Uniunea Europeană.

6. Olanda . Un întreg capitol este dedicat revizuirii constituţiei (cap. 8; art. 137 – 142). O lege în care se prevede revizuirea Constituţiei trebuie să întrunească majoritatea simplă. Camera inferioară poate împărţi actul în mai multe la propunerea Regelui sau în numele acestuia. Cele două Camere se vor dizolva după ce legea care prevede revizuirea Constituţiei va fi publicată. Cele două noi camere vor vota actul care va fi adoptat doar dacă întruneşte o majoritate de două treimi din voturi. Actele aflate în vigoare până la adoptarea amendamentelor şi care se află în conflict cu acestea din urmă, vor rămâne valabile până când vor fi făcute stipulaţii în concordanţă cu Constituţia. Aceasta va trebui pusă în concordanţă cu Charta Regatului Ţărilor de Jos.

Constituţiile statelor fondatoare UE sunt rigide, majoritatea prevăd limite exprese ale revizuirii. Doar în Constituţia Germanei găsim referiri care să facă legătura dintre o eventuală revizuire a Constituţiei şi Uniunea Europeană. Toate au suferit modificări, în ciuda faptului că sunt fortificate, dificil de transformat.



III. PRIMA LĂRGIRE -- Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii



1. Danemarca . Revizuirea este prevăzută în partea a X-a, paragraful 88. În cazul în care parlamentul adoptă o lege care are ca obiect noi dispoziţii constituţionale şi dacă guvernul doreşte să continue acţiunea, vor fi emise ordonanţe pentru alegerea membrilor unui nou Parlament. Dacă legea este adoptată fără modificări de Parlament după alegeri, într-un interval de şase luni de la adoptarea finală va fi supusă spre aprobare sau respingere electoratului prin vot direct. Regulile acestui vot se stabilesc prin lege. Dacă majoritatea simplă din cel puţin 40 la sută din electori votează în favoarea legii aşa cum a fost adoptată de parlament şi dacă legea obţine consimţământul regal, va constitui parte integrantă a Legii Fundamentale. Nu există referiri la UE (ultima revizuire a avut loc în anul 1953, aderarea la UE a avut loc după douăzeci de ani; ca şi în alte state au fost ridicate excepţii de constituţionalitate, în special în ceea ce priveşte transferul suveranităţii ).

2. Irlanda . Orice dispoziţie a Constituţiei poate fi revizuită prin schimbare, adăugare sau abrogare în condiţiile respectării art. 46 (capitolul XIV). Orice proiect de lege pentru modificarea Constituţiei va fi iniţiat în Camera Reprezentanţilor. Legea trebuie supusă unui referendum, se va intitula „Lege pentru modificarea Constituţiei” şi nu va conţine alte dispoziţii în afară de cele de modificare a Legii fundamentale. Legea va fi promulgată de preşedinte doar dacă se respectă prevederile art. 46 şi 47 (supunerea legii unui referendum).

3. Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Regatul se bucură de o constituţie cutumiară, deci flexibilă iar dispoziţiile îi pot fi adăugate, schimbate sau abrogate de Parlament fără procedurile dificile din alte ţări. Izvoarele Constituţiei britanice sunt statutele (legi parlamentare), jurisprudenţa, convenţiile (obiceiurile, cutumele), doctrina (literatură juridică, anumite tratate de drept) precum şi tratatele Uniunii Europene şi alte acorduri internaţionale .



IV. A DOUA LĂRGIRE –GRECIA, 1 IANUARIE 1981



Grecia . Dispoziţiile Constituţiei pot fi subiect al revizuirii, conform art. 110 care reglementează revizuirea, cu excepţia celor care privesc forma de guvernare a ţării ca republică parlamentară şi a celor prevăzute in art. 2 alin. 1 ( respectul şi protecţia drepturilor omului); art. 4 alin. 1 (cetăţenii greci sunt egali în faţa legii), alin. 4 (doar cetăţenii greci pot aleşi în funcţii publice, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în legi speciale), alin. 7 (titlurile nobiliare nu sunt conferite şi nici recunoscute cetăţenilor greci); art. 5, alin 1 (toţi cetăţenii au dreptul de a-şi dezvolta în mod liber personalitatea şi de a participa la viaţa socială, economică şi politică a ţării atâta timp cât nu lezează drepturile celorlalţi sau încalcă legea fundamentala ori bunele moravuri), alin 3 (libertatea persoanei este inviolabilă, nimeni nu poate fi acuzat, arestat, închis sau reţinut fără temei legal), art. 13, alin. 1 ( libertatea de conştiinţă şi a religiei este inviolabila, dreptul de a se bucura de drepturile civile nu depinde de credinţa religioasă a persoanei) şi art. 26 (puterea legislativă se exercită prin Parlament şi Preşedintele republicii, puterea executivă se exercită prin Preşedinte şi guvern, puterea judiciară se exercită prin instanţele judecătoreşti ale căror decizii se execută în numele poporului grec). Necesitatea revizuirii constituţiei se va constata printr-o rezoluţie a Parlamentului adoptată, la propunerea a cel puţin 50 de membri ai acestuia, cu o majoritate de trei cincimi din numărul total al parlamentarilor, după două voturi ţinute la o distanţă de cel puţin o lună. Numita rezoluţie va defini exact dispoziţiile care vor fi revizuite. Revizuirea Constituţiei nu este permisă într-un interval de timp mai mic de cinci ani de la revizuirea precedentă.

Constituţia Greciei este rigidă, fortificată, inclusiv sub aspect temporal, instituind un interval de minim 5 ani între revizuiri. Prin articolul 28 se pun bazele participării Greciei la procesul de integrare în Uniunii Europene, stabilind că prin majoritate absolută parlamentarii pot limita exerciţiul suveranităţii naţionale (alin 3) şi anumite limite heteronome în alin. 1, dar nu are legătură directă cu instituţia revizuirii.

V. A TREIA LĂRGIRE (Portugalia si Spania)



1. Portugalia . In partea a IV-a, titlul 2, art. 284-289, din Constituţia portugheză este reglementată revizuirea. Parlamentul poate revizui Constituţia după expirarea unui termen de cinci ani de la data publicării ultimei legi ordinare de revizuire. Totuşi, cu o majoritate de patru cincimi din totalul membrilor Parlamentului, poate fi exercitată în orice moment o revizuire extraordinară. Iniţiativa revizuirii aparţine deputaţilor. Dacă există o propunere de revizuire constituţională, alte propuneri vor fi prezentate, dacă e cazul, într-un interval de 30 de zile. Revizuirea trebuie aprobată de două treimi din deputaţi. Modificările Constituţiei, odată aprobate sunt reunite într-o lege unică de revizuire. Preşedintele republicii nu poate refuza promulgarea legii de revizuire. Modificările vor fi introduse in locurile adecvate prin înlocuiri, eliminări sau adăugiri (art. 287). Noul text al Constituţiei va fi publicat împreună cu legea de revizuire. Limitele revizuirii sunt prevăzute în art. 288, neputând forma obiectul unei legi de revizuire: a)Independenţa naţională şi integritatea teritorială, b) forma republicană de guvernământ, c) separaţia dintre biserică şi stat, d) garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, e) drepturile muncitorilor, comitetele muncitorilor şi sindicatele , f) coexistenţa celor trei sectoare de proprietate a mijloacelor de producţie – public, privat şi cel cooperativ şi social, g) existenţa planurilor de producţie în cadrul unei economii mixte, h) sufragiul universal, direct, secret şi periodic, i) pluralismul de expresie şi organizare politică, j) separarea şi interdependenţa puterilor publice constituţionale, l) controlul de constituţionalitate avându-se în vedere acţiunea sau inacţiunea organelor însărcinate a emite normele juridice, m) independenţa instanţelor judecătoreşti, n) autonomia autorităţilor locale, o) autonomia politică şi administrativă a insulelor Azore şi a Arhipelagului Madeira. În art. 289 mai sunt impuse (şi) limite de circumstanţă, precizându-se că niciun act de revizuire constituţională nu poate fi realizat pe timpul stării de asediu sau al stării de urgrnţă. Limitele heteronome, inclusiv prevederi cu privire la Uniunea Europeană, sunt prevăzute in art. 8 al Constituţiei. Conform art. 115, alin 4, revizuirea Constituţiei NU este susceptibilă a forma obiectul unui referendum.

2. Spania . Art. 166 prevede că dreptul de a propune revizuirea este exercitat cu respectarea dispoziţiilor art. 87, alin. 1 şi 2 (iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu respectarea dispoziţiilor Constituţiei şi a Regulamentelor de organizare ale Camerelor, Congresele regiunilor autonome pot cere guvernului sa adopte sau pot prezenta o lege non guvernamentală Biroului Camerei Deputaţilor şi să delege trei membri pentru a o susţine). Propunerile de revizuire constituţională trebuie aprobate de trei cincimi din membrii fiecărei camere. Dacă nu există un acord între cele două Camere, se formează o comisie formată dintr-un număr egal de senatori şi deputaţi care va supune textul ce urmează a fi votat de Camera Deputaţilor şi Senat. In cazul în care acordul nu este obţinut, şi textul a fost adoptat de marea majoritate a membrilor Senatului, Camera Deputaţilor poate adopta amendamentul printr-o majoritate de două treimi de voturi în favoarea lui. După ce amendamentul a fost adoptat de cele două camere va fi supus rattificării prin referendum, daca aşa va cere o zecime din membrii fiecărei Camere, în termen de 15 zile de la adoptare. Dacă este propusă o revizuire totală a Constituţiei sau una parţială care poate modifica Titlul Preliminar , Capitolul II, secţiunea 1 a părţii 1 sau a 2-a prevederile revizuirii propuse trebuie aprobate de o majoritate de două treimi a membrilor fiecărei Camere, care apoi vor fi dizolvate imediat. Camerele alese drept urmare trebuie să adopte noul text constituţional cu o majoritate de două treimi din membrii fiecărei camere. După ce amendamentul a fost adoptat de Parlament va fi supus ratificării prin referendum. Revizuirea nu poate fi iniţiată pe timp de război sau în circumstanţele descrise în art. 116 al Constituţiei Spaniei (stare de asediu sau legea marţială, starea de urgenţă declarată de guvern etc).

Constituţiile celor două ţări din al treilea val al integrării sunt fortificate, în constituţia Portugaliei găsim limite exprese din abundenţă. Constituţia Spaniei nu interzice revizuirea totală sau a dispoziţiilor esenţiale pentru existenţa democratică a statului şi a cetăţenilor săi, dar prevede condiţii de procedură mai exigente în cea ce priveşte acest tip de revizuire (majoritate de două treimi din voturile aleşilor fiecărei Camere, referendum fără a fi cerut de parlamentari, practic în art. 168 avem reglementată Marea Revizuire sau Revizuirea Fundamentală, iar în art. 167, Mica Revizuire).



VI. LĂRGIREA A PATRA



1. Austria . In Austria amendamentele constituţionale trebuie aprobate de două treimi din parlamentari, fiind necesar un cvorum de cel puţin jumătate din membrii Parlamentului. Constituţia Austriacă este una suplă. Referendumul pentru adoptarea revizuirii Constituţiei se organizează doar dacă o treime din membrii uneia din camere o cer. Referendumul este obligatoriu dacă are loc o revizuire fundamentală. Suntem în prezenţa unei constituţii care a fost asaltată de modificări, pentru că orice lege care era considerată a fi problematică din punct de vedere constituţional, era declarată lege constituţională, pentru a fi evitat controlul Curţii Constituţionale.

2. Finlanda . Orice proiect de lege care are ca obiect adoptarea, revizuirea sau abrogarea unei prevederi constituţionale sau o derogare parţială de la legea constituţională trebuie să facă după a doua lectură obiectul unui vot prin care se decide cu majoritate din sufragii să fie lăsat în pendinte până la prima sesiune a Parlamentului reunit ca urmare a alegerilor legislative . Apoi, după ce comisia de specialitate şi-a prezentat raportul, proiectul trebuie adoptat în şedinţă plenară, fără schimbări şi după o singură dezbatere, printr-o decizie luată cu o majoritate de două treimi din sufragiile exprimate. Proiectul de lege poate fi declarat urgent printr-o decizie luată cu o majoritate de cinci şesimi din voturile exprimate. În acest din urmă caz, proiectul de lege poate fi adoptat, fără a fi lăsat în aşteptare, printr-o decizie luată cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate. Conform art. 70 din Constituţie, iniţiativa legislativă aparţine guvernului şi parlamentarilor.

3. Suedia . Constituţia suedeză este alcătuită din patru legi fundamentale , adoptate în perioade diferite: Legea Guvernării (Instrument of Government) adoptată în 1974, Legea Succesiunii (1810), Legea Libertăţii Presei (1949), Legea Fundamentală a Libertăţii de Exprimare (1991). În art. 15-19, capitolul 8 Legea Guvernării este reglementată revizuirea Legii Fundamentale. În acest sens trebuie adoptate două decizii cu formulare identică. Cea de a doua decizie nu poate fi luată până când nu au fost organizate alegeri parlamentare în întreg regatul şi noul Parlament s-a întrunit. Cel puţin nouă luni trebuie să treacă de la data propunerii şi data alegerilor, în afară de cazul în care în cazul în care Comitetul Constituţional acordă o excepţie de la aceste prevederi, cu o majoritate de cinci şesimi din voturi. Parlamentul nu poate adopta o prevedere în pendinte care să fie în conflict cu o alta adoptată şi care se afla în pendinte, decât dacă prima este abrogată de cea subsecventă. Un referendum asupra dispoziţiilor aflate în pendinte se va organiza la cererea unei zecimi din membrii Parlamentului. Dispoziţiile cu privire la referendum au făcut posibilă modificarea constituţiei suedeze, cu aplicare începând din 2011, fără a mai fi consultată populaţia.



VII. MARELE VAL 2004

1. Cehia . Constituţia poate fi completată sau modificată doar prin intermediul unei legi constituţionale. Dispoziţiile cu privire la statul de drept, democratic nu pot fi amendate (art. 9). Statul Ceh este indivizibil, în consecinţă frontierele pot fi modificate doar prin legi constituţionale (art. 11). Pentru a fi adoptată o lege constituţională, trebuie aprobată cu o majoritate de trei cincimi din numărul parlamentarilor prezenţi (art. 39).

2. Cipru . Dată fiind situaţia politică a insulei şi Constituţia, respectiv revizuirea ei, prezintă unele particularităţi. În articolul 182 se prevede că articolele tratatului internaţional, semnat la Zurich la 11 februarie 1959, între Cipru, Grecia şi Turcia constituie articolele de bază ale Constituţiei (limite heteronome) şi nu pot fi schimbate lor, completate sau abrogate. În alin. 2 şi 3 ale art. 182 se prevede că amendarea altor dispoziţii constituţionale poate avea loc dacă va fi aprobată de două treimi din parlamentarii aparţinând comunităţii greceşti şi de două treimi din membrii Parlament aparţinând comunităţii turce.

3. Estonia . Preşedintele, art. 78, alin1, lit. 8) sau o cincime din membrii Parlamentului (Riigikogu) poate iniţia revizuirea Constituţiei, capitolul VX, art. 161. Nu se poate iniţia revizuirea şi nici nu se poate amenda Constituţia pe timp de război sau când este declarată situaţia de urgenţă. Capitolul I al Constituţiei, intitulat Dispoziţii Generale precum şi capitolul XV, Revizuirea Constituţiei nu pot fi amendate decât prin referendum (art. 162). În art. 163 se prevede că Legea Fundamentală poate fi amendată printr-o lege care a fost adoptată 1) prin referendum, 2) două legislaturi consecutive, 3) de parlament ca o chestiune de urgenţă. Actul de amendare al constituţiei va fi citit de 3 ori in Parlament, între prima şi a doua citire trebuie să treacă un interval de cel puţin trei luni, iar între a doua şi a treia trebuie să treacă cel puţin o lună. La a treia dezbatere se va decide şi modalitatea de amendare. Legea de amendare a Constituţiei va fi supusă referendumului la cererea a trei cincimi dintre parlamentului. Referendumul va avea loc la cel puţin trei luni de la adoptarea legii de amendare. Pentru ca Legea Fundamentală să fie adoptată de două Parlamente succesive trebuie ca ea să fie aprobată de Parlamentul iniţial cu majoritate de voturi iar de cel de al doilea fără schimbări şi la prima dezbatere cu o majoritate de trei cincimi. Conf. Art. 166, o rezoluţie pentru dezbaterea unui proiect de lege care să amendeze Constituţia în regim de urgenţă, trebuie adoptată de patru cincimi din membrii parlamentului. În acest caz Legea de schimbare a Constituţiei trebuie adoptată cu o majoritate de două treimi din toţi membrii Parlamentului. În cuprinsul legii de modificare a Constituţiei se va prevedea data de intrare în vigoare, dar nu mai devreme de trei luni de la data promulgării de către Preşedinte. Timp de un an nicio iniţiativă de lege de modificare a constituţiei nu poate iniţiată dacă are acelaşi obiect cu o lege care nu a fost adoptată prin referendum sau de Parlament. În micul stat balic vedem că dispoziţiile Capitolului I POT FI SCHIMBATE PRIN REFERENDUM:

Art. 1 Independenta Estoniei este eternă şi inalienabilă.

Art. 2 Pământul, apele teritoriale şi spaţiul aerian al statului estonian sunt inseparabile şi indivizibile. Estonia este un stat unitar, iar împărţirea administrativă este reglementată de lege.

Art. 3. Puterile de stat sunt exercitate cu respectarea Constituţiei şi a legilor care o respectă. Principiile universal recunoscute şi legile internaţionale sunt parte integrantă a sistemului legal estonian. Legile trebuie publicate in maniera prescrisă. Doar legile publicate au forţă obligatorie.

Art. 4. Activităţile Parlamentului, ale Preşedintelui Republicii, ale Guvernului şi ale puterii judecătoreşti vor fi organizate conform principiului separaţiei şi echilibrului puterilor.

Art. 5. Bogăţiile naturale şi resursele Estoniei sunt bunuri publice şi vor fi folosite economic.

Art. 6. Limba oficială a Estoniei este estoniana.

Art. 7. Culorile naţionale ale Estoniei sunt albastru, negru, alb. Designul steagului şi uniforma forţelor armate se stabilesc prin lege.

4. Letonia . Parlamentul (Saeima) poate revizui Constituţia în şedinţe la care trebuie să participe două treimi din membrii săi. Amendamentele trebuie adoptate în trei dezbateri de o majoritate de cel puţin două treimi din membrii prezenţi (art. 76). În cazul în care Parlamentul revizuieşte articolele 1,2,3,4,6 sau 77 amendamentele pentru a avea putere de lege trebuie supuse referendumului (art. 77). Iniţiativa pentru revizuirea Constituţiei o pot avea şi alegătorii, printr-un proiect de lege semnat de o zecime din electorat. Un amendament al Constituţiei supus referendumului va fi considerat adoptat dacă cel puţin jumătate din electorat votează în favoarea lui. Art. 1. Letonia este o republică independentă şi democratică.

Art. 2. Puterea de stat suveran este învestită de poporul leton.

Art. 3. Teritoriul statului leton, având graniţele stabilite prin tratate internaţionale, este alcătuit din (regiunile) Vidzeme, Latgale, Kurzeme şi Zemgale.

Art. 4. Limba oficială a Republicii Letonia este lituaniana. Steagul naţional este roşu cu o bandă albă. (Art. 1 – 4 constituie Dispoziţiile Generale)

Art. 6. Parlamentul este ales prin vot universal direct şi secret, reprezentarea făcându-se pe reprezentarea proporţională.

5. Lituania . Revizuirea Constituţiei este prevăzută în cap. XIV, art. 147 – 149. Iniţiativa revizuirii Constituţiei poate aparţine unei pătrimi din membrii senatului sau unui număr de 300.000 de electori. Pe durata stării de urgenţă sau a legii marţiale Constituţia nu poate fi amendată. Prevederile art. 1 al Constituţiei „ Statul lituanian este o republică democratică şi independentă” poate fi revizuit doar prin votul favorabil a trei pătrimi din electorat. Prevederile Cap. I, „Statul Lituanian ” şi ale Cap. XIV, „Revizuirea Constituţiei” pot fi revizuite doar prin referendum. Revizuirile care privesc alte capitole ale Constituţiei trebuie dezbătute şi votate de Camere de două ori, la o distanţă de timp de trei luni între voturi. Un proiect de lege privind revizuirea Constituţiei va fi considerat adoptat dacă la fiecare votare două treimi din toţi membrii Parlamentului au votat în favoarea lui. Un amendament care nu a fost adoptat nu poate fi depus în Parlament pentru reconsiderare mai devreme de un an. Legea de revizuire a Constituţiei nu poate intra în vigoare mai devreme de 6 luni de la promulgare.

6. Malta . Revizuirea este prevăzută în art. 66 al Constituţiei. Parlamentul poate revizui orice dispoziţie a Constituţiei, cu excepţia prevederilor din art. 66. În cazul în care se vizează revizuirea art. 66 sau a art. 1 (teritoriul statului maltez, interzicerea stabilirii de baze militare străine, etc), alin. 2 al art. 2 (Autorităţile Bisericii Apostolice Romano-Catolice au dreptul şi obligaţia de a preda/arăta care principii sunt bune şi care sunt greşite), art. 3, alin. 1 (steagul Maltei), etc., art. 6, art. 32 până la 48 inclusiv (drepturile fundamentale şi libertăţile individuale, dreptul la viaţă, dreptul la respectarea vieţii private şi a proprietăţii, libertatea de conştiinţă şi de religie etc.), art. 51, 52, 56, 57, 60 şi 61 din Constituţie (compunerea parlamentului, alegerile, etc.), alin 3 art. 65, alin 2 art. 75, art. 76, cu excepţia alin. 2, art. 77, 78, 80, 91, 95 până la 100 inclusiv, 102 până la 110 inclusiv, art. 113, 114, 115A, 118, 119 sau 120 precum şi art. a 124 (definiţii şi dispoziţii finale) în aplicarea dispoziţiilor din paragrafele a) sau b) din art 66, proiectul de lege trebuie aprobat cu o majoritate de două treimi din membrii Parlamentului. În cazul în care se doreşte revizuirea alin. 4, art. 66, alin. 2, art. 76, legea trebuie supusă referendumului înainte de a fi promulgată de Preşedinte.

7. Polonia . Revizuirea este prevăzută în Capitolul XII, art. 235, care prezintă 7 aliniate. Proiectul de revizuire a Constituţiei poate fi iniţiat de o cincime din membrii Parlamentului sau Preşedintele Republicii. Amendamentele se fac prin legi de revizuire adoptate de Camera deputaţilor şi apoi de Senat în formă identică într-un termen de 60 de zile. Prima dezbatere asupra proiectului de lege nu poate avea loc mai devreme de 30 de zile de la depunerea proiectului. Proiectul trebuie adoptat cu o majoritate de două treimi, fiind necesară prezenţa a cel puţin jumătate din membrii Camerei Deputaţilor, la Senat trebuie să existe majoritate absolută şi aceiaşi condiţie în ceea ce priveşte prezenţa trebuie îndeplinită. Adoptarea proiectului de lege care amendează cap I, II sau XII nu va avea loc decât după 60 de zile de la data primei dezbateri. În acest din urmă caz Preşedintele sau o cincime din membrii Camerei Deputaţilor sau Senatului poate cere supunerea legii unui referendum, în termen de 45 de zile de la adoptare. În termen de 60 de zile va trebui organizat referendumul.

8. Slovacia . Conform art. 84 din Constituţia Slovaciei, un proiect de revizuire a Constituţiei trebuie aprobat de trei cincimi din membrii Parlamentului. Conform art. 99 referendumul este organizat pentru aprobarea unei legi constituţionale.

9. Slovenia . Capitolul IX (art. 168 – 171) din Constituţie reglementează procedura revizuirii. Propunerea pentru iniţierea procedurii de revizuire a Constituţiei poate fi făcută de douăzeci de deputaţi ai Adunării Naţionale, de guvern sau de treizeci de mii de cetăţeni cu drept de vot. O astfel de propunere trebuie aprobată cu o majoritate de două treimi din parlamentarii prezenţi. Legea de revizuire a Constituţiei trebuie adoptată cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor parlamentului. La cererea a cel puţin treizeci de deputaţi legea de revizuire va fi supusă unui referendum. Nu sunt cerinţe cu privire la procentul participanţilor la vot din totalul electorilor.

10. Ungaria . În art. 24, alin 2 din Constituţia Ungariei se prevede că este necesară o majoritate de două treimi din membrii Parlamentului pentru amendarea Constituţiei sau pentru anumite decizii enumerate în Constituţie (cum ar fi alegerea Preşedintelui).



VIII. ULTIMUL VAL



1. Bulgaria . În cap. IX, Revizuirea Constituţiei. Adoptarea unei noi Constituţii, art. 153 -- 163 au vecinii noştri de la sud reglementată instituţia revizuirii. Adunarea Naţionala are dreptul de a amenda orice dispoziţie a Constituţiei, cu excepţia prerogativelor Marii Adunări Naţionale. Iniţiativa introducerii unui amendament constituţional aparţine unei pătrimi din membrii Adunării Naţionale şi Preşedintelui. De la data introducerii amendamentului, acesta trebuie dezbătut nu mai devreme de o lună de la data depunerii şi nu mai târziu de trei luni (art. 154). Un amendament constituţional trebuie să întrunească o majoritate de trei pătrimi din membrii parlamentului, votându-se de trei ori în trei zile diferite. O propunere care a întrunit mai puţin de trei pătrimi din voturi, este susceptibilă a fi reintrodusă după nu mai puţin de două luni şi nu mai mult de cinci luni. Pentru a fi adoptată la noua dezbatere propunerea trebuie să întrunească la noua dezbatere o majoritate de două treimi din totalul membrilor Adunării (art. 155). Amendamentul constituţional va fi semnat şi promulgat de preşedintele Marii Adunări Naţionale, fiind publicat în Monitorul Oficial in termen de şapte zile de la data adoptării (art. 156). Marea Adunare Naţională va avea 400 de membrii aleşi conform legii în vigoare. Conform art. 158 Marea Adunare Naţională va:

1. Adopta noua Constituţie

2. Rezolva orice schimbare teritorială a Republicii Bulgaria şi va ratifica tratatele internaţionale care prevăd aceste schimbări

3. Rezolva schimbările cu privire la forma structurii statului sau a formei de guvernare

4. Rezolva amendamentele cu privire la art. 5 alin. 2 şi 4 , şi art. 57 alin. 1 şi 3 din Constituţie

5. Rezolva amendamentele cu privire la modificarea cap. IX din Constituţie (revizuirea).

Doar preşedintele şi cel puţin jumătate din membrii Marii Adunări Naţionale au dreptul de a introduce o propunere de revizuire in conformitate cu art. 158.

Mandatul Adunării Naţionale expiră la data alegerilor pentru Marea Adunare Naţională. Preşedintele va programa alegeri pentru Marea Adunare Naţională într-un interval de trei luni de la data adoptării rezoluţiei prin care se stabilesc alegeri pentru Marea Adunare Naţională. Rezoluţia trebuie să întrunească o majoritate de două treimi din totalul membrilor Adunării. După rezolvarea amendamentelor Marea Adunare naţională îşi încheie mandatul, fiind organizate alegeri pentru Adunarea Naţională (excepţia o constituie situaţiile de urgenţă, când mandatul Marii Adunări Naţionale se prelungeşte).

2. ROMÂNIA. TITLUL VII



Revizuirea Constituţiei Iniţiativa revizuirii ARTICOLUL 150

(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

Procedura de revizuire ARTICOLUL 151

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

Limitele revizuirii ARTICOLUL 152

(1) Dispoziţiile Constituţiei privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.

La fel ca în Constituţia franceză, în cazul în care un tratat care cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.



CONCLUZII

„Unitate în diversitate” este moto-ul Uniunii Europene, valabil şi în ceea ce priveşte revizuirea constituţiilor. Toate ţările (excepţie făcând Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord) au prevăzută instituţia revizuirii în cuprinsul lor (unitate) dar modalitatea revizuirii este foarte variată (diversitate).

De la constituţii care acceptă schimbarea doar prin întrunirea unei majorităţi parlamentare (Germania, Austria) până la procedura de dizolvare a Parlamentului (Belgia, Olanda).

În unele constituţii limite exprese ale revizuirii sunt stufoase (Malta, Portugalia), altele sunt categorice în ceea ce priveşte aceste limite (Franţa, România), în timp ce constituţiile din Letonia sau Estonia acceptă, cu condiţia supunerii referendumului, modificări absolut inacceptabile în state ca Franţa sau Italia. (În ipoteza că poporul francez va dori să renunţe la Alsacia şi Lorena şi să le cedeze, să spunem, Germaniei, va trebui să adopte o altă Constituţie, în timp ce dacă poporul estonian va dori să renunţe la independenţă, în favoarea, să spunem, Rusiei va fi de ajuns să fie revizuit art. 1 din Constituţie).

STABILITATEA

Fiind rezultatul unor factori multipli: ideologici, politici, economici aflaţi în permanenţă modificare este de înţeles că stabilitatea constituţiilor europene rămâne doar un deziderat. În plus prin renunţarea la anumite atribuţii în favoarea UE a fost nevoie de modificarea constituţiilor (înainte sau după aderare).

FORTIFICAREA

Cu siguranţă că procedurile greoaie de modificare contribuie la menţinerea stabilităţii (atâta cât e) Legilor Fundamentale. Acolo unde fortificarea – prevăzută în procedura de revizuire – este slabă, Constituţia va fi bombardată cu schimbări în funcţie de interesele politice ale momentului (cazul Austriei). Unele constituţii leagă revizuirea de referendum, altele nu fac referire la consultarea populară aceasta totuşi putându-se se realiza indirect, prin dizolvarea Parlamentului şi organizarea de noi alegeri sau prin lăsarea proiectelor în pendinte până la reunirea unui nou Parlament, existând şi situaţia în care un referendum poate fi cerut de o fracţiune din membrii parlamentului sau de şeful statului, constituţia Maltei, Letoniei, Estoniei prevăzând situaţii în care referendumul este obligatoriu. Există limite temporale stricte (Grecia). Unele ţări reglementează limitele de circumstanţă (război, stare de urgenţă) în care Constituţia nu poate fi revizuită. Iniţiativa revizuirii este în unele state atributul exclusiv al aleşilor (Parlamentari, preşedinte) în altele un anumit număr de cetăţeni cu drept de vot pot avea iniţiativa revizuirii (România, Slovenia), prevedere pe care o găsim şi în Carta Drepturilor Fundamentale, cetăţenii europeni (cel puţin un milion, provenind dintr-un număr semnificativ de state) putând invita Comisia Europeană să prezinte o propunere de act Uniunii.

Bătrânul continent este în continuă schimbare, iar în ultimii douăzeci de ani se poate spune că este în reorganizare, aceasta realizându-se şi prin intermediul revizuirii Constituţiilor. Legile Fundamentale ale statelor membre asigură cadrul juridic special pentru ca evoluţia Europei să continue ţinându-se seama de specificul naţional şi de interesul (Com)Uniunii Europene.