Pe bloc
PE BLOC de OPREA PAUL ROMEO Era în jur de ora zece când Raul îşi întinse pătura pe bitumul negru şi prăfuit. Privi pustietatea din jur cu aerul unui cunoscător. “ Nimeni nu vine sus. Cartier de mărginaşi .” Soarele ardea deşi încă se mai lupta cu răcoarea ploii de azi-noapte. În plopii care scăpaseră netăiaţi câteva păsărele cântau. “ De ce or fi tăiat plopii? Ţineau umbră grădinilor lor de mărginaşi .” În faţa blocului, după şosea şi parcarea paralelă cu ea, se aflau nişte grădini, pe un spaţiu viran lung de vreo 20 de metri. După ele sursura un pârâiaş, apa care se scurgea de la cimitir. “ Graniţa oraşului .” Era un canal prăpădit care colcăia de viaţă, în contrast cu originile lui macabre. Se vărsa într-un mic lac, unde se dădeau iarna pe gheaţă, şi în unele veri pescuiau, cu toate că doi-trei peşti mai mici ca palma alcătuiau o recoltă enormă. Dar numai de pescuit nu-i ardea lui Raul. Calculatorul lui era pe moarte şi Vali nu se întorcea în oraş decât peste câteva zile. Toc...