REDIVIVUS
REDIVIVUS De Oprea Paul Romeo Nu stiu de ce n-am scris in jurnalul meu despre Andreea. Ma uit la paginile pângarite de cuvinte si nu-mi pot explica. Asemenea multor adolescenti – deci oameni!, si asta v-o spun voua, „maturilor” – mi-am scris, am încercat sa-mi scriu, gândurile. Dar nici o singura data n-am spus ceva despre ea sau mama ei. Curios. Ca si cum n-ar fi existat. Probabil din teama de a nu-mi fi descoperite gândurile, femeile sunt fara scrupule atunci când este vorba de deslusirea gândurilor unui barbat. Fie el iubit sau urât. Nu simt mustrari de constiinta, dar un sentiment straniu ma strabate atunci când încerc sa-mi raspund la întrebarea „de ce”. (Poate ca am ramas înca un adolescent.) Care sa fi fost motivul pentru care am înregistrat tot felul de nenorozii, de la betii, la impresii lasate de filme, dar nimic, nimic din perindarea ei în viata mea? Ce fel de jurnal, cât de mincinos, am putut eu sa tin daca n-am scris nici un rând despre ele? Acum, când prezentul domina tre...